15 Minute
În mod ideal, salvarea planetei nu ar trebui să implice un sacrificiu de profit. Dar, timp de decenii, sectorul financiar a pornit de la o premisă binară: ori faci bani, ori faci bine. Cele două, ni se spunea, se întâlnesc rar fără ca o parte să subvenționeze cealaltă.
La Lithuanian Fintech Wrap-up of the year 2025, organizat la ROCKIT, această viziune binară a fost demontată.
Într-un panel intitulat „Fintech for Good - Financing a More Sustainable Future,” moderat de colaboratoarea Forbes și stratega în sustenabilitate Felicia Jackson, doi dintre cei mai vizibili lideri din sectorul lituanian—Aušrinė Armonaitė de la InRento și Laimonas Noreika de la InSoil—au susținut pe scenă că sustenabilitatea nu mai este un proiect de caritate. Este, de fapt, un model de afaceri superior.
Discuția a evoluat rapid de la filozofie la practică aplicată. Nu a fost o conversație despre obiective vagi „verzi” sau broșuri de responsabilitate socială corporativă (CSR). A fost o analiză pragmatică despre cum reconfigurarea fluxurilor financiare poate regenera solul, revitaliza cartierele urbane degradate și oferi randamente de două cifre investitorilor care pot avea doar €500 la dispoziție.
The Premise: Sustainability as a Business Imperative
Felicia Jackson a deschis sesiunea construind pe observațiile anterioare ale Băncii Lituaniei privind „maturitatea” ecosistemului. „Unul dintre aspectele fintech for good este că se poate susține că fiecare model de afaceri va trebui, într-un fel, să fie sustenabil,” a afirmat Jackson. „Dar ce înseamnă asta? E doar un slogan?”
Contextul acestei conversații este esențial. În 2025, Europa se confruntă cu implementarea Green Deal, care obligă industriile să decarbonizeze. Sectorul financiar, adesea perceput ca vinovat pentru criza climatică, este acum poziționat ca motor al tranziției. Dar, după cum a observat Jackson, „Am văzut începutul tranziției energetice, însă cele două sectoare cele mai problematice sunt imobiliarele și agricultura.”
Aceste două industrii grele—responsabile pentru o parte semnificativă a emisiilor globale—se schimbă cu dificultate. Sunt intens capital intensive, averse la risc și legate de realități fizice. Aici intervine fintech-ul, nu ca un simplu disruptor de cod, ci ca un facilitator al transformării fizice: finanțare durabilă, investiții imobiliare verzi, măsurare a impactului de carbon și soluții pentru agricultură regenerativă.
Part I: The Real Estate Revolution (InRento)
Aušrinė Armonaitė, reprezentând InRento, a adus pe scenă o perspectivă distinctă. Fost politician transformat în expert în relații cu investitorii, ea face puntea între obiectivele politicilor publice și realitățile pieței private.
InRento activează într-un segment specific al pieței de crowdfunding: Buy-to-Let.
The Economics of "Conversion"
„Ne concentrăm pe conversii și renovări,” a explicat Armonaitė. „Clădiri vechi, clădiri folosite ineficient, fabrici—sunt readuse la viață.”
Această orientare spre retrofiting, mai degrabă decât construcții noi, este piatra de temelie a strategiei lor de sustenabilitate. Industria construcțiilor este o bombă de carbon; producția de beton și oțel pentru clădiri noi consumă extrem de multă energie.
Însă aici se desprinde modelul „Fintech for Good” de filantropie. InRento nu finanțează aceste renovări doar pentru că sunt bune pentru planetă; o face pentru că calculele financiare sunt mai favorabile. Investițiile în regenerare urbană, combinate cu crowdinvesting și modele P2P, optimizează randamentul și reduc riscul prin diversificarea portofoliului.
„Ce am observat în portofoliul nostru este că proiectele de conversie și renovare obțin în jur de 12% sau chiar mai mult randament, comparativ cu 9% pentru buy-to-let tradițional,” a dezvăluit Armonaitė. Aceste cifre reflectă sinergii între valoarea adăugată a reabilitării imobiliare și cererea pieței pentru locuințe și spații comerciale modernizate.
Această statistică răstoarnă narațiunea tradițională. De obicei, investițiile „verzi” sunt așteptate să aducă un „greenium” — un randament mai mic acceptat de investitori pentru impact.
Democratizing the Concrete Jungle
Armonaitė a atins și aspectul social al sustenabilității—în special inegalitatea în generarea de avere. Istoric, investițiile imobiliare au fost terenul celor înstăriți. „Decenii la rând, publicul general a crezut că investițiile sunt disponibile doar pentru așa-zișii capitaliști,” a spus ea. Transformarea prin crowdinvesting și platforme fintech democratizează accesul la active imobiliare.
InRento a coborât pragul de intrare la doar €500.
Permițând unui tânăr de 22 de ani din Vilnius să dețină o cotă fracționată dintr-un loft reconstruit într-o fabrică, fintech-ul redistribuie puterea de creare a averii asociată activelor imobiliare. Transformă utilizatorul din chiriaș pasiv într-un stakeholder activ în dezvoltarea orașului, stimulând incluziunea financiară și investițiile locale.
Part II: The Agricultural Transition (InSoil)
Dacă imobiliarele sunt greu de decarbonizat, agricultura este un adevărat teren minat. Fermierii operează pe marje extrem de reduse, se confruntă cu vremuri imprevizibile și sunt supuși unei presiuni uriașe pentru a produce alimente ieftine, fiind în același timp acuzați de degradarea solului și poluarea cu azot.
Intră în scenă Laimonas Noreika și InSoil.
Noreika, un antreprenor experimentat în finanțe, a fost sincer în privința abordării industriei despre terminologia „verde”. „Personal, m-am săturat de cuvântul sustenabilitate,” a declarat Noreika, stârnind hohote de râs în public. „Cine vrea să cumpere sustenabilitate? Nimeni. Dar cine vrea să cumpere alimente mai sănătoase? Cine vrea costuri mai mici?”
The "Measurable or Fake" Doctrine
Modelul de afaceri al InSoil se bazează pe Transition Finance. Ei oferă capital ultra-ieftin (adesea cu 0% dobândă) fermierilor dispuși să treacă de la metodele industriale către agricultura regenerativă.
Agricultura regenerativă îmbunătățește sănătatea solului, secăstrează carbon înapoi în pământ în loc să-l elibereze.
„Este fie măsurabil, fie este fals,” a afirmat Noreika ca teză centrală.
InSoil nu se bazează pe date auto-raportate de fermieri. Ei folosesc știința. „Mergem literalmente pe câmp, introducem un băț în sol, luăm probe de materie organică și le trimitem la laborator,” a explicat Noreika. Ei stabilesc un „baseline” de carbon organic în sol înainte de a finanța proiectul.
Selling the Byproduct
Cel mai provocator argument al lui Noreika a fost că sustenabilitatea ar trebui privită ca un produs secundar, nu drept produsul principal. „Dacă vrem să accelerăm trecerea fermierilor către regenerare, trebuie să vindem beneficiile,” a susținut el. Accentul se pune pe valoarea economică imediată, nu pe binele abstract pentru mediu.
Povestea de vânzare către fermier nu este „salvează planeta.” Este: „Dragă fermier, vei munci mai puțin, vei folosi mai puține fertilizatoare (scăzând costurile) și vei obține aceleași randamente.” Rezultatul acestei logici financiare este un sol mai sănătos și sechestrare de carbon (partea de sustenabilitate). Aceasta combină eficiența costurilor cu beneficiile ecologice, făcând tranziția atractivă.
„Banii trebuie să vorbească. Numai atunci are sens,” a insistat Noreika. „Sustenabilitatea este un cuvânt frumos pentru a explica finance for good, dar mecanismul trebuie să fie profitabil.” Acesta este nucleul modelului: finanțare de tranziție, măsurare riguroasă, și stimulente economice pentru implementare.
Part III: The "Cowboys" and the Regulators
Un tema recurentă pe parcursul evenimentului Lithuanian Fintech Wrap-up a fost rolul reglementării. În sesiunea anterioară, reglementatorul a lamentat lipsa de maturitate în crypto. În acest panel, antreprenorii au îmbrățișat reglementarea ca pe un avantaj competitiv: conformitate, standarde clare și acces la capital instituțional.
Când moderatoarea Felicia Jackson a întrebat despre construirea încrederii la scară largă, Noreika a oferit o perspectivă controversată pentru un fondator tech: „Sunt un mare fan al reglementării.”
Motivația lui era strategică. „Reglementarea elimină «cowboy-ii» de pe piață,” a spus el. În lumea incipientă a creditelor de carbon și a finanțelor regenerative, escrocheriile reprezintă un risc real. Prin operarea ca entitate reglementată, InSoil obține acces la capital instituțional la care startup-urile nereglementate pot doar visa. „Dacă nu am fi fost o entitate reglementată, ar fi fost mult mai greu să lucrăm cu organizații precum EIF (European Investment Fund) sau EIB (European Investment Bank),” a observat Noreika. „Felicitări guvernului nostru pentru munca foarte bună în stabilirea standardelor.” Aceasta subliniază legătura esențială între reglementare, încredere și scalare financiară.
Armonaitė a făcut ecou acestei idei, concentrându-se pe importanța unui istoric curat. „Am finanțat €70 milioane în proiecte cu zero defaulturi,” a declarat ea. Pentru o platformă Peer-to-Peer (P2P), o rată de default 0% la un asemenea volum este practic fără precedent. Acest rezultat reflectă un model riguros de evaluare a riscului care prioritizează siguranța capitalului investitorilor în locul creșterii rapide.
Armonaitė a tras și un paralel interesant între viața sa anterioară în politică și cea actuală în afaceri. „În politică, este un joc cu sumă zero. Spui lucruri negative despre adversar și beneficiezi,” a reflectat ea. „În lumea afacerilor, îți convine ca și concurenții tăi să reușească. Dacă au povești proaste, dăunează întregului sector.” Această mentalitate susține cooperarea sectorială pentru standarde comune și practici sustenabile.
Part IV: Is "Fintech" Dead?
Spre finalul discuției, Felicia Jackson a pus o întrebare existențială: Este fintech încă un disruptor, sau este doar noua normalitate?
Consensul a fost clar: faza „disruptivă” s-a încheiat. Intrăm acum în faza de integrare, unde fintech-ul devine parte a infrastructurii financiare tradiționale, oferind inovație verticală în servicii precum investiții imobiliare, finanțare pentru agricultură și verificare a impactului de mediu.
„A fost un disruptor,” a fost de acord Armonaitė. „Acum, este parte din finanțele tradiționale. Nu mai suntem competitori; suntem parteneri.” Aceasta reflectă tendința de colaborare între bănci, instituții financiare și platforme fintech pentru a scala soluții de finanțare durabilă.
Noreika a mers mai departe, deconstruind chiar definiția băncilor pentru a explica rolul viitor al fintech-ului. „Dacă vezi ce fac băncile, au trei funcții de bază: împrumută și acordă credite, fac plăți și investesc în numele clientului,” a analizat el. „Ceea ce fac fintech-urile este să se specializeze. Aleg o funcție, se concentrează pe ea și creează competiție pentru acel vertical specific.”
În această viziune, InRento nu a înlocuit banca; a optimizat verticala investiții și creditare pentru imobiliare. InSoil nu a înlocuit banca agricolă; a optimizat verticala creditare și verificare pentru agricultură. Aceasta duce la ecosisteme financiare mai eficiente și mai axate pe rezultate de mediu măsurabile.
The Education of the Market
La încheierea panelului, provocarea majoră pentru 2026 a devenit clară. Nu este tehnologia—platformele funcționează, senzorii de sol funcționează, măsurarea carbonului funcționează. Nu este capitalul—există bani în căutare de randamente. Provocarea este adoptarea și înțelegerea publică: educația financiară și educația privind sustenabilitatea.
Provocarea este Educația. Educația investitorilor de retail, a fermierilor și a actorilor urbani despre modul în care finanțarea durabilă produce atât impact ecologic, cât și randamente economice reale.
„Trebuie să lucrăm puțin mai mult la cunoașterea societății și, bineînțeles, la încredere,” a rezumat Armonaitė. Aceasta include transparență, comunicare clară despre riscuri și beneficii, precum și politici publice care susțin finanțarea sustenabilă.
Pentru InSoil, asta înseamnă educarea fermierilor că schimbarea unor practici centenare nu îi va ruina. Pentru InRento, înseamnă educarea investitorilor de retail că €500 îi pot aduce mai mult bine (și bani) într-un proiect de renovare decât într-un cont de economii. Educația despre crowdinvesting, fintech și investiții imobiliare sustenabile este esențială pentru scalarea impactului.
Lithuanian Fintech Wrap-up of the year 2025 a evidențiat un lucru limpede: epoca „Fintech for Fintech's sake” s-a încheiat. Următoarea generație de unicornuri din regiunea Baltică nu va muta doar bani mai repede de la punctul A la punctul B. Vor folosi finanțele pentru a reconstrui orașele fizic și a regenera solurile—folosind finanțare durabilă, agricultură regenerativă, măsurare de carbon și modele de investiții democratizate.
După cum a spus cel mai bine Laimonas Noreika: „Finanțele sunt sângele oricărui ecosistem. Dacă vrem să facem vreo schimbare, fie ea sustenabilă sau de afaceri, începem de acolo.”
Deep Dive: The Data Behind the Claims
Pentru a înțelege mai bine argumentele prezentate de InRento și InSoil, am defalcat punctele cheie de date discutate în timpul panelului și le-am contextualizat în termeni de finanțare durabilă, investiții imobiliare și agricultură regenerativă:
InRento’s "Green" Economics:
Cost Efficiency: Renovarea este 20-30% mai ieftină decât construcția nouă.
Carbon Reduction: Renovarea structurilor existente economisește până la 50% din amprenta de carbon comparativ cu construirea de la zero.
Investor Returns: Proiectele de renovare au în medie un randament de ~12% vs. 9% pentru buy-to-let standard.
Track Record: €70 Million finanțați, 0 defaulturi.
InSoil’s "Regenerative" Metrics:
Methodology: Prelevare fizică de sol (analiză de laborator a materiei organice) pentru măsurare riguroasă.
Timeline: Perioade de monitorizare de 3 ani (Baseline vs. Rezultat) pentru a verifica sechestrarea carbonului.
Farmer Incentive: Costuri de intrare mai mici (fertilizatori/combustibil) + Aceleași randamente = Profituri mai mari pentru fermieri.
Financial Instrument: Finanțare de tranziție la 0% sau dobânzi reduse, conectată la rezultate măsurabile.
 | .avif) |  |
Sursa: smarti
Lasă un Comentariu