18 Minute
VILNIUS, LITHUANIA — În holurile consacrate ale FTMC (Centrul pentru Științe Fizice și Tehnologie), ritmul vieții se măsoară în semestre, cicluri de granturi și publicații evaluate de colegi. În schimb, dincolo de porțile universității, economia globală se mișcă cu viteza luminii, alimentată de o cursă tehnologică nemiloasă între Statele Unite și China.
Această coliziune de cronologii — ritmul lent, metodic al cercetării versus urgența frenetică a pieței — a fost tensiunea centrală a recentei dezbateri la nivel înalt organizate de LithuaniaBIO. Intitulată "How can we strengthen academia-industry links across Borders?", sesiunea era așteptată să fie un schimb diplomatic standard despre cooperare. În realitate, s-a transformat într-un apel trezitor, direct și urgent privind starea inovației europene.
Moderată de Mindaugas Bulota, șeful Centrului Național pentru Inovare și Antreprenoriat de la Universitatea Tehnologică din Kaunas, masa rotundă a reunit figuri esențiale care se află pe linia întâi dintre bancul de laborator și sala de consiliu:
Jakub Jasiczak, președintele Asociației Poloneze a Companiilor de Transfer de Cunoaștere Universitară.
Kristina Babelytė-Labanauskė, șefa Biroului de Inovare, Universitatea din Vilnius.
Viktorija Vaštakaitė-Kairienė, director adjunct la Institutul de Cercetare a Bioeconomiei, Universitatea Vytautas Magnus.
Din discuție a reieșit portretul unei regiuni bogate în talente, dar paralizată de o infrastructură "ca muzeele", de corporații averse la risc și de o neînțelegere fundamentală a ceea ce înseamnă să câștigi în era Deep Tech. Această incapacitate de a conecta cercetarea fundamentală cu piața afectează competitivitatea regională, fluxul de capital privat și capacitatea de a păstra proprietatea intelectuală în Europa.
Part I: The Diagnosis – “We Are at War”
Tonul discuției a fost stabilit imediat de Jakub Jasiczak, autodeclarat „disruptor” în ecosistemul polonez. Respingeând ambiguitatea politicoasă întâlnită de obicei în asemenea summituri, Jasiczak a descris situația curentă nu ca pe o "provocare", ci ca pe un conflict.
"Suntem în 2025 și suntem în război," a declarat Jasiczak, lăsând sala în tăcere. "China și SUA nu respectă reguli. Pierdem lupta." Această afirmație a fost menită să rupă complacerea și să provoace factorii de decizie să regândească strategiile de inovare, finanțare și protecție a IP-ului.
Argumentul său a lovit în miezul deranjamentului european: complacența. În timp ce statele europene dezbat reglementări și înființează comisii, competitorii globali comercializează agresiv tehnologii care vor defini viitorul — inteligența artificială, biotehnologia și calculul cuantic. Ritmul de implementare industrială și scalare a acestor tehnologii determină avantajul competitiv, iar Europa riscă să rămână în urmă dacă nu accelerează transferul tehnologic și investițiile strategice.
The "Comfort Zone" Problem
Paneliștii au identificat un defect cultural critic în comunitatea academică: decalajul dintre stimulente. "Sunt aici ca să deranjez multe ministere poloneze și să-i scot pe oameni din zona lor de confort," a afirmat Jasiczak. El a susținut că modelul tradițional de transfer tehnologic — în care un cercetător inventează, aruncă ideea "peste gard" către business și așteaptă un cec — este mort.
Problema, a explicat el, este că oamenii de știință au "uitat de ce au rămas în știință". "Ar trebui să fie pentru impact," a subliniat Jasiczak. "Dar sunt prinși în ciclul acumulării de puncte, publicații și granturi... fac muncă administrativă. Au pierdut gândirea strategică: 'Care este valoarea muncii pe care o fac?'." Aceasta pune sub semnul întrebării modul în care se evaluează performanța academică și necesită o revizuire a KPI-urilor pentru a recompensa impactul aplicat și transferul tehnologic.
Kristina Babelytė-Labanauskė de la Universitatea din Vilnius a oferit o perspectivă complementară din partea instituțiilor. Ea a recunoscut deconectarea, dar a subliniat natura structurală a problemei. "Misiunea universității nu este doar să producă rezultate pentru companie," a amintit audienței. "Trebuie, de asemenea, să genereze cunoaștere... cercetarea fundamentală necesită atenție." Echilibrul între cercetarea de bază și aplicată rămâne esențial pentru ecosistemul de inovare pe termen lung, iar politicile publice ar trebui să reflecte această dualitate.
Totuși, ea a admis că "aversiunea la risc" a companiilor creează un abis major. "Companiile... de obicei așteaptă o soluție mai matură," a explicat Babelytė-Labanauskė. "Investițiile sunt încă o problemă... Este foarte ușor să vinzi și să revii cu aceleași produse cu marjă mică, dar nu se investește cu adevărat în dezvoltare." Această tendință afectează lanțul de valoare în biotehnologie, agricultură de înaltă valoare și în tehnologiile cuantice, unde etapa intermediară necesită resurse semnificative pentru validare tehnologică.
Astfel apare clasicul "Valea Morții": oamenii de știință sunt stimulați să publice articole, în timp ce companiile vor doar produse finisate. Nicio parte nu este dispusă sau capabilă să finanțeze mijlocul dezordonat și costisitor al validării tehnologice. Fără instrumente financiare specializate, consorții public-private sau fonduri de tranziție, inovațiile rămân la stadiul de proof-of-concept, fără a atinge piața.
Part II: The Solution – "Customer Discovery" and Disruptive Tech Transfer
Dacă diagnosticul era sumbru, soluțiile propuse au fost radicale și pragmatic orientate. Panelul a mers dincolo de apelurile vagi pentru "comunicare mai bună" și a detaliat metodologii concrete și aplicabile pentru a construi un pod între știință și industrie.
The "Customer First" Approach
Jasiczak a descris o strategie implementată la Institutul de Genetică Umană din Polonia, care răstoarnă modelul tradițional. În loc să aștepți ca cercetătorii să inventeze și apoi să cauți un cumpărător, procesul începe cu piața — clienții și nevoile lor reale. Această abordare reduce riscul tehnic și comercial prin validare timpurie și adaptare a ideilor la cerințele reale ale industriei.
"Timp de un an am construit punți cu marile companii farmaceutice, cu companii," a povestit Jasiczak. "De ce? Pentru că aș vrea să am posibilitatea să îi contactez și să consult ideile cercetătorilor mei înainte să depună propunerea de grant și să ia milioane din bani publici." Acest dialog anterior finanțării publice poate crește semnificativ rata de succes a comercializării și eficiența utilizării fondurilor publice.
El a descris un proces de "Customer Discovery":
Un cercetător are o idee.
Biroul de transfer tehnologic contactează un partener din industrie, de exemplu Roche sau Novo Nordisk.
Întrebările cheie: "Spre stânga sau spre dreapta? E asta lipsită de sens? Ați făcut deja ceva similar?"
Feedback-ul modelează direcția cercetării încă dinainte de demarare.
"Dacă le pot oferi acest telefon... ideile voastre vor fi mai bune, și există o șansă mai mare — mult peste 2% acum — ca noi să le comercializăm," a argumentat Jasiczak. Această abordare se aliniază cu practici moderne de dezvoltare produs (customer-driven innovation) și reduce riscul eșecului de piață.
The Clash of KPIs
Viktorija Vaštakaitė-Kairienė a subliniat că o astfel de colaborare necesită un translator între cele două lumi. "Sunt două părți diferite cu culturi de lucru diferite... și KPI-uri diferite," a remarcat ea. "Cercetătorii din mediul academic sunt evaluați după ce trebuie să realizeze [publicații], iar industria are nevoie de un produs de vândut." Aceasta impune adaptarea metricilor instituționale pentru a include indicatori de transfer tehnologic și impact economic.
Ea a subliniat că în sectorul agricol, nepotrivirea termenelor este și mai pronunțată. Agricultura urmează cicluri biologice care nu pot fi accelerate, în timp ce industria cere rezultate trimestriale. "Industria nu poate aștepta... și nu poate investi atât de mult timp și bani și să aștepte profesorii," a spus ea. Aici centrele de transfer tehnologic trebuie să acționeze nu doar ca brokeri, ci ca amortizoare care gestionează așteptările și transformă etapele științifice în livrabile concrete pentru afaceri. Instrumente precum roadmap-uri de tehnologie, milestone-based financing și hub-uri demo pot facilita această tranziție.
Part III: The Legal Minefield – IP, Secrets, and “TEMO Lawyers”
O parte semnificativă a discuției a fost dedicată aspectului neglijat, dar fatal al inovației: Proprietatea intelectuală (IP) și contractele. Problemele legale prost gestionate pot bloca parteneriate și pot conduce la pierderea valorii create.
Moderatorul Mindaugas Bulota a presat panelul asupra momentului potrivit pentru a discuta IP. Consensul? Imediat. Dar implementarea este frecvent defectuoasă. Discutarea proprietății intelectuale în etapele incipiente, stabilirea termenilor de confidențialitate și a drepturilor de exploatare sunt cruciale pentru a evita disputele ulterioare și pentru a proteja potențialul comercial.
The Problem with "Cheap" Lawyers
Jasiczak a avertizat împotriva încrederii în echipe juridice nepregătite, numindu-le în termeni disprețuitori "TEMO lawyers" (avocați de Transfer Tehnologic fără experiență reală de tranzacționare). "Nu ne putem permite... avocați care îți obțin doar un acord foarte prost," a avertizat el. "Ai nevoie de TRL [Technology Readiness Level] testat pe linia industriei... toate acestea în acord." Contractele trebuie să reflecte maturitatea tehnologică, clauzele de milestone, drepturile de exploatare și mecanismele de remunerare corecte.
El a susținut pooling-ul resurselor. Dacă un singur institut nu își permite un avocat de top în domeniul proprietății intelectuale care înțelege deep tech, institutele ar trebui să formeze un consorțiu pentru a angaja unul. "Companiile mari sunt pregătite să aibă acorduri bune. Trebuie să fim pe aceeași pagină cu ele," a spus el. Acest model cooperativ poate reduce costurile legale și poate ridica calitatea negocierilor.
Patents vs. Trade Secrets
Kristina Babelytė-Labanauskė a adus în discuție un punct nuanțat privind obsesia pentru brevete. În sectoarele software și IT, și din ce în ce mai mult în biotehnologie, patentarea nu este întotdeauna cea mai bună cale. "Când companiile vin și spun, 'Vrem această cunoaștere... pentru că va fi un secret comercial',... este și o modalitate de colaborare," a explicat ea. Alegerea între patentare și secrete comerciale depinde de viteza de inovare, costurile de patentare și strategia de piață.
Transferul de cunoștințe ca "Informații Confidențiale" sau "Secret Comercial" poate fi mai rapid și mai ieftin decât procesul anevoios de patentare. Totuși, acest lucru intră în conflict cu necesitatea oamenilor de știință de a publica. Viktorija Vaštakaitė-Kairienė a împărtășit o soluție creativă dintr-un proiect EURECA recent, cu parteneri polonezi și lituanieni. "A trebuit să împărțim brevetele... și am reușit cum să publicăm și cum să împărțim aplicațiile," a spus ea, observând că a fost nevoie de "creativitate" pentru a mulțumi atât nevoia cercetătorilor pentru citări, cât și nevoia companiilor pentru exclusivitate. Modele hibride de protecție IP, licențe etapizate și acorduri de publicare sincronizate pot fi soluții viabile.
Part IV: The Investment Landscape – Beyond “Apps for Cat Owners”
Panelul a privit critic rolul Venture Capital (VC) în ecosistem. Verdictul a fost mixt: deși situația se îmbunătățește, regiunea este încă afectată de "capital nerăbdător". Investitorii generalisti tind să prefere exituri rapide și produse cu time-to-market scurt, în detrimentul proiectelor deep tech care necesită orizonturi mai lungi.
The Failure of Generalist VCs
Jasiczak nu a ezitat să critice istoria capitalului de risc public în Polonia. "Am făcut toate greșelile," a admis el. "Pentru ei, era doar să ardă banii și să obțină câștiguri rapide, cum ar fi, știți, o aplicație mobilă pentru proprietarii de pisici." Astfel de exemple au subminat încrederea în investițiile publice și au produs o alocare ineficientă a resurselor pentru tehnologiile cu potențial strategic ridicat.
El a susținut că VC-urile generaliste nu pot evalua sau susține Deep Tech. Pentru a remedia acest lucru, fondurile de dezvoltare din Polonia impun acum criterii stricte pentru VC-urile care solicită bani publici pentru Deep Tech:
Worldwide Industry Contacts: Rețele locale nu sunt suficiente.
STEAM Experts on Board: Nu doar "un prieten care e om de știință", ci personal tehnic full-time.
Proven Track Record: Experiență în a duce știința pe piață.
Aceste criterii urmăresc să crească profesionalismul capitalului de risc dedicat deep tech, asigurând mentorat tehnic, conexiuni industriale globale și un parcurs de scaling sustenabil.
The "White Horse" Fallacy
Un alt subiect recurent a fost pericolul de a conta pe investitori americani sau "salvatori" străini pentru a rezolva ecosistemul local. "Aș vrea să vă conving să nu fiți naivi în privința SUA," a avertizat Jasiczak. "Ei iau bani publici, iau brain drain, drainage de IP către SUA. Nimic nu rămâne în țara voastră." Acest fenomen de "fuga de creiere" și transfer de know-how subminează dezvoltarea industrială națională.
El a pledat pentru un model de "Capital Patriotic" — convingerea fondurilor de pensii locale, a persoanelor înstărite și a companiilor de stat să investească în Deep Tech. "Avem bani în Europa. Lipssește doar înțelegerea de ce să investești în deep tech," a afirmat el. Mobilizarea capitalului local poate susține proiecte strategice și păstra valoarea adăugată în regiune.
Kristina Babelytė-Labanauskė a fost de acord că este dificil să găsești investitori locali concentrați pe științele vieții ("Sunt greu de găsit"), dar a observat o tendință pozitivă: VC-urile încep să joace rolul de educatori, derulând programe de accelerare pentru studenți. Aceasta ajută la reducerea "Gap-ului de Ambiție" încă din stadii timpurii și la formarea unei culturi antreprenoriale în rândul cercetătorilor.
Part V: Infrastructure – "Dusty Museums" or Innovation Hubs?
Dezbaterea despre Infrastructură cu Acces Deschis — ideea că echipamentele de laborator scumpe ar trebui să fie partajate — a scos în evidență contrastul dintre teorie și realitate. Accesul la infrastructură devine un factor cheie în accelerarea dezvoltării tehnologice și a cercetării aplicate.
The Polish Reality: “Museums of the Professor”
Jasiczak a pictat o imagine sumbră despre cum este gestionată infrastructura în Polonia. "Construim stadioane de milioane de euro... și sunt pline de praf, ca muzeul profesorului, și el nu dă cheile nimănui pentru că acesta este al lui muzeu," a spus el. Această mentalitate blochează colaborările externe și limitează utilizarea resurselor publice.
El a criticat lipsa unui "Cod de Conduită" pentru fabricile AI și laboratoare, ceea ce lasă accesul la bunul plac al administratorilor individuali. Soluția sa? Agenti AI. "Nu mai gândiți să construiți platforme web pentru cooperare," a îndemnat el. "Avem nevoie de un agent AI cu acces total la infrastructură... care să vă ofere acces facil la infrastructură, condiții, bani, totul." Agenții AI ar putea automatiza rezervările, verificările de conformitate și matchmaking-ul între cerințele experimentale și resursele disponibile.
The Lithuanian Optimism: Changing Culture
Viktorija Vaštakaitė-Kairienė nu a fost de acord cu viziunea pesimistă, menționând dezvoltarea unui nou Agro-Biotech Park în Lituania. "Creăm un loc pentru industrii unde pot veni... foarte aproape de mediul academic," a spus ea. "Cred că împreună putem realiza ceva mare." Astfel de hub-uri mixte, care combină laboratoare, facilități pilot și spații pentru startup-uri, pot cataliza transferul tehnologic și atragerea investițiilor.
Kristina Babelytė-Labanauskė a apărat, de asemenea, progresul înregistrat. "Nu aș exagera că profesorii își închid laboratoarele," a contraargumentat ea. "Există anumiți indivizi care fac asta... dar misiunea mea este să schimb cultura în cadrul universității." Ea a evidențiat colaborări de succes cu Universitatea Jagielloniană din Cracovia drept dovezi că mentalitatea de "muzeu" dispare odată cu generația mai în vârstă. Cultura organizațională se schimbă treptat, dar are nevoie de politici de stimulare a partajării infrastructurii și a managementului comun al resurselor.
Part VI: Future Horizons – Quantum and Cultivated Meat
La finalul panelului, vorbitorii au fost rugați să prezică "urătorul mare" pentru regiune. Răspunsurile au evidențiat unde Lituania și Polonia ar putea găsi un avantaj în această "luptă" globală, prin concentrarea pe domenii de tehnologie emergentă și agricultură cu valoare adăugată.
Tehnologii cuantice: Jasiczak a recunoscut că "Am pierdut deja bătălia în AI. E deja pierdută." Totuși, el a indicat Calculul Cuantic ca un domeniu în care Europa încă poate deveni lider dacă acționează acum. Investițiile în hardware cuantic, algoritmi și ecosisteme de software pot crea un cluster regional competitiv.
Interdisciplinaritate: Babelytė-Labanauskė a argumentat că viitorul nu stă într-o singură tehnologie, ci în convergența domeniilor — fizica întâlnește biologia, sau IT-ul întâlnește medicina. Această fuziune interdisciplinară stimulează inovația și generează produse cu impact major în sănătate, mediu și agricultură.
Agricultură de înaltă valoare: Vaštakaitė-Kairienė s-a referit la Genetică și Carne Cultivată. Ea a relatat o anecdotă din Wageningen, unde carnea cultivată este deja exportată în SUA. "Dorinta mea este să exportăm mult mai multe produse agricole de înaltă valoare, nu doar cereale," a concluzionat ea. Agricultura avansată, alimentată de biotehnologie și inginerie, poate crește valoarea lanțului agroalimentar regional.
Conclusion: A Call for Unified Strategy
Panelul de la Summit-ul Lituania-Polonia a fost mai mult decât o discuție; a fost un cadru strategic. Concluzia a fost clară: epoca cooperării "naive" și a startup-urilor software "ușoare" s-a încheiat. Regiunea trebuie să adopte o abordare coordonată pentru a transforma potențialul științific în avantaj competitiv.
Pentru a supraviețui competiției globale, regiunea trebuie să:
Prioritizeze prioritățile: Să înceteze finanțarea dispersată. Alegeți bătăliile cheie (de exemplu, Tehnologii Cuantice sau Biotehnologie) și investiți masiv și strategic.
Profesionalizeze transferul: Să înlocuiască "cercetarea la comandă" cu parteneriate profunde, strategice, bazate pe customer discovery.
Protejeze activele: Să păstreze IP-ul și talentele în regiune, în loc să le cedeze entităților străine pentru cash rapid.
Deblocheze infrastructura: Folosiți instrumente digitale pentru a deschide "muzeele profesorilor" și a face echipamentele disponibile startup-urilor și partenerilor industriali într-un mod transparent și eficient.
Pe măsură ce paneliștii părăseau sala, mesajul către audiență — și către ministerele care urmau ședința — a fost fără echivoc: Cooperați sau dispăreți. Acest apel la acțiune include nu doar reforme instituționale, ci și politici publice proactive, alocări bugetare strategice și un efort concertat de construire a capacității de transfer tehnologic la scară.
 |  |  |  |
Sursa: smarti
Lasă un Comentariu