18 Minute
La Startup Fair Vilnius 2025, unul dintre cele mai stimulative paneluri s-a desfășurat pe Core Stage, punând în discuție o întrebare futuristă, dar din ce în ce mai realistă: Ar putea lumea să vadă curând o companie evaluată la un miliard de dolari construită și operată de o singură persoană — având AI drept singur coechipier?
Moderată de Romanas Zontovičius, Head of AI Hub at Innovation Agency Lithuania, sesiunea a reunit un amestec ascuțit de investitori și fondatori pentru a discuta ce înseamnă ascensiunea automatizării inteligente pentru antreprenoriat. Paneliștii au inclus pe Oksana Vodonos, Associate la 500 Global, pe Gabrielė Kriaučionytė, CEO al Neurali, și pe Magnus Hambleton, Investor la ByFounders. Împreună, ei au disecat aspectele practice, psihologice și etice ale antreprenoriatului solo în era inteligenței artificiale, abordând și implicații pentru strategia de produs, creșterea accelerată (growth) și sustenabilitatea pe termen lung. Tema a generat discuții despre competitivitate, modele de business automatizate și rolul asistenților AI în operațiunile zilnice ale startup-urilor.
From Tweet to Reality: The Idea of a One-Person Unicorn
Discuția a început cu tweet-ul viral care a inspirat sesiunea — o postare ce specula că primul „unicorn condus de o singură persoană” va apărea curând, alimentat de inteligență artificială. Romanas a recunoscut că a urmărit ideea îndeaproape de atunci. „La fiecare câteva luni verific din nou internetul — s-a întâmplat deja?” a spus el, punctând începutul dezbaterii. „Poate că adevărata întrebare nu este dacă este posibil, ci dacă chiar avem nevoie de unul.”
El a subliniat cel mai mare obstacol istoric pentru fondatorii solitari: scalabilitatea. „Startup-urile au necesitat întotdeauna echipe pentru a gestiona operațiunile, marketingul, HR-ul, suportul clienți,” a afirmat el. „Dar acum AI a intrat în ecuație — și asta schimbă totul.” Această schimbare include automatizarea proceselor repetitive, optimizarea campaniilor de marketing prin machine learning și utilizarea roboților software pentru suportul clienților, ceea ce ridică întrebări despre cost-eficiență și competitivitate pe piețele digitale.
Can a Founder Be Everywhere at Once?
Discuția s-a îndreptat către Gabrielė Kriaučionytė, antreprenoare din domeniul biotehnologiei care gestionează simultan mai multe companii, inclusiv Neurali, care accelerează descoperirea de medicamente prin AI. Când a fost întrebată cum reușește să coordoneze mai multe proiecte deodată, ea a explicat că instrumentele AI nu mai sunt opționale. În practica sa, asistenții AI ajută la analiza datelor științifice, prioritizarea experimențelor și automatizarea fluxurilor repetitive de cercetare, ceea ce accelerate time-to-market pentru soluții de cercetare farmaceutică.
„Cu instrumentele disponibile astăzi, este posibil să acoperi multiple roluri,” a spus ea. „Delegăm atât de mult din munca noastră către AI acum. Dacă AI-ul tău nu răspunde clienților în weekend, ceva nu funcționează.” Această observație reflectă așteptarea ca asistenții virtuali și sistemele de automatizare să funcționeze non-stop, oferind continuitate operațională și îmbunătățind experiența utilizatorului final.
Kriaučionytė a spus că își împarte atenția între două proiecte: acționând ca CEO comercial într-unul și ca product lead în celălalt. „Este un echilibru între muncă managerială și creativă,” a explicat ea. „Sincronizarea este esențială — un proiect decolează, altul este în faza incipientă. Ritmul acesta îl face gestionabil.” În plus, ea a menționat folosirea unor instrumente de product management asistate de AI pentru roadmap, A/B testing automatizat și analiza feedback-ului clienților, toate contribuind la o strategie de produs mai rapidă și mai adaptivă.
Perspectiva ei surprinde o realitate în creștere în ecosistemul tech: asistenții inteligenți efectuează acum sarcini care odată necesitau departamente întregi — de la comunicare și programare la cercetare și iterare de produs. Aceasta transformare a modelelor operaționale afectează modul în care startup-urile își structurează echipele, bugetele și procesele de recrutare, punând accent pe integrarea tehnologiilor automate și pe competențele de coordonare a sistemelor AI.
The Investor’s Perspective: How Small Can a Startup Be?
Investitorii de pe panel au adus prudență și realism. Magnus Hambleton de la ByFounders, un fond de 110 milioane de euro, a spus că investesc frecvent în echipe timpurii de doi sau trei membri, dar ideea unui unicorn cu un singur fondator rămâne în mare parte teoretică. Investitorii evaluează nu doar tehnologia, ci și execuția, guvernanța, riscurile operaționale și capacitatea de a scala pe piețe multiple, elemente care de obicei necesită competențe diverse ce depășesc un singur individ.
El a făcut referire la exemple precum Thinking Machines și SAIF Superintelligence, ambele fondate de foști executivi OpenAI, cu evaluări de miliarde aproape imediat. „Tehnic, dacă ar fi fost solo, s-ar încadra în descriere,” a spus el. „Dar toți au avut cofondatori. Nu am văzut încă un adevărat unicorn condus de o singură persoană.” Aceste cazuri ilustrează că rețelele, reputația și accesul la talente joacă un rol critic în atragerea capitalului de risc la sume mari.
Pentru Hambleton, factorul limitator nu este tehnologia, ci scala. „La stadiul de unicorn generezi de obicei zeci sau sute de milioane în venituri,” a spus el. „În acel moment, costul angajării chiar și al unei singure persoane este nesemnificativ comparativ cu veniturile. Este întotdeauna util să externalizezi o parte din timpul CEO-ului.” Această abordare reflectă pragmatismul investițional: atunci când valoarea creată depășește costurile de personal, delegarea și formarea unei echipe devin decizii economice evidente.
Oksana Vodonos de la 500 Global a rezonat similar. Firma ei, care gestionează peste 2,3 miliarde de dolari și mai mult de 3.000 de companii în portofoliu, nu a susținut încă un fondator solitar la scară mare. „AI poate înlocui sarcini,” a spus ea, „dar nu viziunea, determinarea sau strategia. A avea un cofondator nu înseamnă doar împărțirea muncii — înseamnă să ai un partener pentru idei și reziliență. Asta nu poate fi reprodus de AI deocamdată.” Ea a insistat pe importanța complementarității abilităților—o combinație de leadership, expertiză tehnică și guvernanță care inspiră încredere investitorilor.
The Psychological and Human Limits
Kriaučionytė a fost de acord că reziliența emoțională rămâne un decalaj uman pe care nicio mașină nu îl poate completa. „Sunt atât de multe zile când lucrurile nu merg conform planului,” a spus ea. „A avea un cofondator care să te susțină emoțional este de neînlocuit. Dacă AI nu ajunge la un nivel la care să poată oferi în mod autentic companie umană, fondatele solo vor rămâne emoțional greu de gestionat.” Această dimensiune psihologică influențează retenția liderilor, deciziile strategice în momente de criză și capacitatea de a lua decizii riscante, dar necesare pentru creștere.
Totuși, ea a anticipat un viitor apropiat în care asistenții personali alimentați de AI vor funcționa cu o autonomie aproape completă. „Visez la un asistent personal care face totul pentru mine,” a spus ea. „Chiar acum, AI-urile noastre vorbesc între ele constant. Se simte deja ca și cum aș gestiona o echipă de 50 de persoane.” Această viziune include agenți autonomi care coordonează proiecte, negociază contracte, gestionează relații cu clienții și optimizează procesele de vânzări, reducând necesarul de intervenție manuală dar ridicând întrebări despre responsabilitate și auditabilitate.
When Would an Investor Bet €100 Million on One Person?
Romanas a pus un ipotetic: „Ce ar trebui să se întâmple pentru ca voi să investiți 100 de milioane de euro într-un singur fondator?”
Hambleton a râs. „Ei bine, pentru mine personal, aș încălca acordurile fondului — și probabil aș ajunge la închisoare,” a glumit, apoi a devenit serios. „Dar dacă îmi imaginez un fond suficient de mare, singurul motiv pentru care ai face asta este dacă succesul e aproape garantat — aproape 100% probabilitate.” Investiția la asemenea scară cere dovezi robuste: proprietate intelectuală critică, barriere to entry, adopție timpurie dovedită și prognostic de piață care să susțină creșterea exponențială.
El a explicat că o astfel de încredere ar veni doar cu o tehnologie cu adevărat transformatoare. „Dacă ajungem la o inteligență artificială generală care poate automatiza tot lucrul, te uiți la o piață globală de zeci de trilioane anual,” a spus el. „Acea scală justifică aproape orice evaluare.” Aceasta scenariu teoretic introduce discuții despre impact macroeconomic, redistribuția valorii create și provocările reglementării unei economii profund automatizate.
Vodonos a adăugat că, pentru ea, sume mai mici către fondatori solitari sunt mai realiste, dar încă rare. „Am avea nevoie să înțelegem de ce această persoană crede că nu are nevoie de o echipă,” a spus ea. „Este pentru că pot automatiza totul — sau pentru că nu pot angaja talente bune? Aș vrea să văd un plan clar despre cum se potrivește AI în acea structură.” Acest tip de due diligence include auditul proceselor automatizate, planuri de back-up în caz de eșec al sistemelor AI și strategii de scalare a echipei umane atunci când piața cere prezență fizică sau relațională.
The Human Side of Artificial Ambition
Panelul s-a mutat apoi de la economia venture la motivația umană. Romanas a întrebat dacă antreprenoriatul condus de AI este pur despre eficiență sau dacă oamenii încă tânjesc după colaborare.
Răspunsul lui Kriaučionytė a fost filosofic. „Vom avea întotdeauna nevoie de conexiune umană,” a spus ea. „Vorbeasc cu ChatGPT ca pe un terapeut, dar nu este suficient. Muzica, arta, empatia — acestea sunt profund umane. Provocarea este să proiectăm AI care ne ajută să trăim mai bine, nu doar mai repede.” Această reflecție pune în evidență rolul AI-ului ca instrument augmentativ, nu ca substitut al experiențelor umane autentice.
Vodonos a fost de acord, dar a adăugat că utilizarea instrumentelor AI a devenit deja o așteptare de bază pentru competitivitate. „Dacă construiești fără AI astăzi, rămâi în urmă,” a spus ea. „Fondatorii pot acum construi prototipuri, testa ipoteze, rula marketing și chiar automatiza vânzări. Viteza este incredibilă.” Această realitate schimbă ciclurile de inovație și reduce costurile de experimentare, permițând iterații rapide și pivotări bazate pe date în timp real.
What Defines a Successful Founder in the Age of AI?
Pe măsură ce discuția s-a adâncit, Romanas a revenit la filozofie. „Cu toate aceste noi instrumente și posibilități, ce înseamnă succesul pentru un fondator astăzi? Este vorba de bani, eficiență sau altceva?”
Pentru Gabrielė Kriaučionytė, succesul rămâne un amestec între realizare măsurabilă și reziliență interioară. „Două lucruri,” a spus ea. „În primul rând, succes financiar — nu vreau să construiesc produse pe care nimeni nu le folosește. Și în al doilea rând, modul în care gestionezi crizele. Fiecare fondator se confruntă cu găuri negre în afacerea sa; supraviețuirea lor definește succesul.” Această dublă metrică sugerează că atât product-market fit, cât și capacitatea de leadership sunt esențiale în era AI.
Magnus Hambleton a încadra succesul în termeni de venture. „Succesul depinde de perspectivă,” a spus el. „Dacă conduci o afacere mică și trăiești fericit, asta e succes. Dar pentru noi investitori, este vorba de scală. Ca să ajungi la o evaluare de un miliard, ai nevoie de o viziune unică asupra viitorului și abilitatea de a construi ceva ce nimeni altcineva nu poate.” Această viziune implică tehnologii proprietare, piețe adresabile mari și un model de business care să susțină margini ridicate pe termen lung.
Oksana Vodonos a adăugat o dimensiune umană: „Pentru noi, fondatorii pe care îi sprijinim sunt ambițioși, pasionați și umili. Aceste trăsături ne fac să spunem da.” Aceste calități sunt adesea considerate semnale predictive ale capacității de a învăța, de a se adapta și de a atrage talente esențiale pentru creștere.
Ethics, Empathy, and the AI Dilemma
Înainte de încheiere, moderatorul a reluat dimensiunea etică a antreprenoriatului alimentat de AI. „Construim AI pentru eficiență sau pentru a face viața cu adevărat mai bună?” a întrebat el. Această întrebare deschide teme privind echitatea accesului la tehnologie, transparența modelelor AI și impactul social al automatizării la scară largă.
Kriaučionytė a punctat că, deși automatizarea poate face companiile mai rapide și mai eficiente, nu poate substitui sensul. „AI ar trebui să existe pentru a ajuta fiecare om să trăiască mai bine,” a spus ea. „Dar structura societății de azi nu ne ghidează neapărat în acea direcție.” Această observație invită la discuții despre politici publice, educație și reglementări care să asigure că beneficiile AI sunt distribuite echitabil.
Vodonos a remarcat că ne aflăm acum într-o eră „post-hype”. „Fascinația inițială cu AI dispare,” a spus ea. „În sfârșit înțelegem potențialul său practic — nu ca magie, ci ca pârghie. Dacă fondatorii nu integrează AI azi, aleg să rămână mai puțin competitivi.” Această maturizare așteptată a pieței duce la standarde mai ridicate pentru implementare responsabilă și pentru măsurarea impactului business-ului bazat pe AI.
Beyond Capital: Investing in Humanity
Panelul a atins și valori personale și etică în antreprenoriat. Romanas a evidențiat angajamentul lui Hambleton de a dona 10% din venitul său către cauze de altruism eficient și a întrebat despre motivația sa. Acest tip de practici sociale reflectă perspectiva că tehnologia și profitul pot coexista cu responsabilitatea civică.
„Sprijin organizații caritabile care produc cel mai măsurabil impact per dolar,” a explicat Hambleton. „De exemplu, Against Malaria Foundation oferă plase anti-țânțari pentru a salva vieți de copii, iar GiveDirectly transferă bani direct persoanelor în nevoie. Statistic, poți salva o viață cu aproximativ 2000 € — și asta are un înțeles incredibil.” Comentariile lui au reamintit audienței legătura între succesul economic și responsabilitatea socială, sugerând că investitorii și fondatorii pot modela prioritățile societale prin alegerile lor filantropice.
Publicul a răspuns cu aplauze, recunoscând intersecția dintre tehnologie, scop și compasiune la care a ajuns conversația. Astfel de reacții indică interesul comunității startup pentru discuții care depășesc metricile financiare și includ impactul social și etic al inovației.
When Music Meets Machine Learning
Sesiunea a luat o turnură mai lejeră când Romanas a întrebat-o pe Kriaučionytė despre cariera ei paralelă ca muziciană sub numele CLAIÄ. „Avem deja cântece generate de AI,” a spus el. „Dar am putea vedea muzică complet personalizată — trupe întregi create doar pentru un singur ascultător?”
„Cred că asta se întâmplă deja,” a răspuns ea. „Știu artiști care semnează cu Sony pentru a construi persona-uri AI. Muzica personalizată e extraordinară, dar ca ascultător am încă nevoie de omul din spatele ei. Am nevoie să mă conectez la povestea lor. AI poate compune muzică de fundal, dar emoția încă are nevoie de o persoană.” Această perspectivă ilustrează cum AI poate complementa creația artistică, oferind instrumente pentru producție, dar nu înlocuind autenticitatea și povestea personală a creatorului.
Opinia ei arată cum AI-ul poate amplifica, nu șterge, munca creativă — evidențiind individualitatea în loc să o anuleze. Așadar, sectorul cultural va trebui să navigheze între automatizare și păstrarea elementelor umane care dau sens artei.
Will the One-Person Unicorn Ever Exist?
Pe măsură ce sesiunea se apropia de final, Romanas a adresat întrebarea finală inevitabilă către Oksana Vodonos: „Deci, când vom vedea în sfârșit o companie de un miliard condusă de o singură persoană?”
Vodonos a zâmbit. „Să ne rugăm împreună să o vedem,” a spus ea. „Sunt foarte curios, dar nu știm când. Să așteptăm, să construim și să dezvoltăm ecosistemul care ar putea face asta posibil.” Comentariul ei a subliniat importanța infrastructurii de suport: investiții, reglementări, talente și rețele de colaborare care pot transforma o idee într-un succes la scară mare.
Publicul a râs și a aplaudat, închizând unul dintre cele mai orientate spre viitor și filozofice paneluri ale zilei. Râsul a fost și o recunoaștere a incertitudinii dar și a potențialului uriaș prezent în discuție.
Romanas le-a mulțumit invitaților și a încurajat publicul să îi abordeze după sesiune. „Asta înseamnă Startup Fair — interacțiune între oameni,” a spus el. „Aici construim punți, între tehnologie și oameni, între ceea ce e real și ceea ce urmează.” Acest apel la dialog subliniază rolul evenimentelor publice în conectarea ideilor cu actorii capabili să le transforme în realitate.
Pe măsură ce paneliștii au părăsit scena, mulțimea a rămas în continuare, discutând dacă inteligența artificială ar putea vreodată înlocui strălucirea dezordonată și emoțională a colaborării umane — sau dacă, așa cum au sugerat mai mulți vorbitori, adevărata ambiție nu este de a elimina echipele, ci de a redefine what teamwork means în era AI. Această redefinire poate însemna echipe mai mici, mixte om‑mașină, sau roluri noi care combină expertiza umană cu performanța sistemelor inteligente.
.avif) |  |  |
Sursa: smarti
Lasă un Comentariu