12 Minute
Într-o discuție sinceră, adesea plină de umor, purtată în limba lituaniană, Petras Narbutas — un antreprenor veteran și fondatorul unuia dintre cele mai cunoscute branduri de mobilier de birou din Lituania — a trecut în revistă trei decenii de construcție într-o economie în transformare. Moderată de Vilius Bernatonis, conversația a evoluat de la povești personale despre criză la sfaturi concrete despre ce va menține competitivitatea Lituaniei când munca ieftină nu va mai fi un avantaj. Narbutas a pledat pentru automatizare profundă, investiții în intelect (R&D, design, software), reglementare bazată pe dovezi și o strategie națională pe termen lung protejată de ciclurile electorale. Pe parcurs, a explicat de ce succesul nu este o „rețetă secretă”, a povestit cum a traversat criza din 2008–09 „la limita controlului” și — în ciuda optimismului față de o investiție majoră într-o nouă fabrică discutată pe scenă — a avertizat că lipsa forței de muncă și indecizia politică pot sufoca creșterea dacă nu sunt abordate pragmatic. Aceste concluzii sunt relevante și pentru alte economii mici și deschise care trebuie să treacă de pe avantajul costurilor la cel al calității și inovării.
De la „Vestul Sălbatic” la standard mondial: cum s-a schimbat terenul din 1991
Narbutas a început cu contextul: compania a fost înregistrată în februarie 1991, când mediul de afaceri din Lituania semăna cu un adevărat „Vest Sălbatic”. Salariile erau minime (a glumit că 20 USD/lună era atunci un „salariu bun”), însă baza de talente era extraordinară: peste jumătate dintre angajații din producție de la început aveau diplome universitare — mulți, ca și el, din fizică. Acea combinație — motivație ridicată + educație solidă + mentalitate de penurie („foame”) — a alimentat prima fază de creștere. Dar terenul s-a schimbat:
Lituanienii nu sunt „în mod inerent superiori”; avantajul inițial a fost situațional — calitatea educației, anumite obiceiuri sănătoase, tradiții, istorie.
Foamea s-a domolit: după un sprint istoric, oamenii se așteaptă la un nivel de trai european confortabil. Asta e un succes, dar înlătură vechiul combustibil.
Avantajul de cost a dispărut: munca nu mai este ieftină; productivitatea este acolo unde Lituania încă rămâne în urmă — pentru că, ani de zile, firmele puteau câștiga cu mâini pricepute mai degrabă decât cu linii automatizate costisitoare. Investițiile în automatizare ar urma să compenseze creșterea costurilor salariale prin sporirea productivității.
„Deținem mașini standalone excelente — dar nu linii automatizate complete. A fost rațional când forța de muncă era accesibilă. Acum s-a schimbat. Trebuie fie să traversăm podul către linii și inteligență — fie vom fi depășiți.”
Competiția fără avantajul costurilor: Automatizare și intelect
Narbutas a împărțit agenda de investiții în două direcții clare:
Automatizare de linie — trecerea de la echipamente izolate la linii de producție integrate, chiar dacă cheltuielile de capital vor merge către furnizori de linii „probabil din Europa Occidentală”. Implementarea acestor linii înseamnă integrarea mașinilor, a controlului calității și a fluxurilor digitale pentru a crește randamentul. De exemplu, roboți colaborativi, sisteme avansate de control și analiza datelor în timp real pot reduce defectele și timpul de ciclu.
Investiții în capital intelectual — design, inginerie, software, date, R&D, unde economiile și diferențierea pot fi mai mari decât în prelucrarea metalului. Dezvoltarea de proprietate intelectuală și software oferă marje mai mari și protecție contra concurenței orientate pe preț. Acesta este domeniul în care companiile pot crea avantaje specifice și durabile.
„Nu am investit în intelect pentru că pur și simplu nu exista — acum trebuie. Avantajul nostru nu mai poate fi național sau geografic; trebuie să fie specific firmei.”
Ce explică cu adevărat succesul? (Pista: nu sunt „secrete”)
Un reporter l-a întrebat odată: „De ce aveți atât de mult succes — care e motivul principal?” El enumerase 17 avantaje competitive în 2017, apoi a realizat că competitorii deja știau acele avantaje. Construirea reală a avantajului competitiv a cerut timp, disciplină și o serie de decizii operaționale care să transforme acea listă teoretică în capacități reale.
„Secretul nu este ce avantaje ai — este de ce le ai și alții nu. Să știi lista e ușor. Construirea capabilităților e partea grea.”
Construirea capabilităților implică procese, cultură organizațională, recrutare și formare — nu doar liste teoretice.
Lipsa forței de muncă este reală — faceți politica de migrație logică
Pentru prima dată, a spus el, compania nu poate produce atât cât poate vinde pentru că nu sunt destui lucrători. A criticat blocajul asupra migrației forței de muncă:
Teama publică este că firmele „doar vor muncă ieftină.”
Totuși, unele reguli ar forța plata mai mare pentru angajații străini decât pentru cei locali — „ilogic” dacă scopul este să acoperi golurile, nu să scazi salariile. Politica trebuie calibrată pentru a atrage competențe, nu pentru a crea tensiuni salariale inutile. Modele pragmatice pot include vize temporare, programe de adaptare profesională și parteneriate cu țările sursă de muncitori.
„Dacă toți suntem de acord că populația îmbătrânește și lucrătorii sunt puțini, atunci proiectați o politică de migrație logică — cine și în ce condiții — astfel încât companiile să poată planifica.”
Dovezi înaintea esteticii: Reglementați cu date, nu cu cifre rotunde
Narbutas a provocat politicile bazate pe „cifre rotunde” — de la multiplicatori de ore suplimentare până la discuții despre săptămâna de lucru de patru zile — întrebând dacă aceste propuneri se sprijină pe cercetare serioasă sau pe estetică politică. El a subliniat importanța unor analize de impact riguroase, care să arate efectele asupra productivității, asupra costurilor pentru firme și asupra bunăstării lucrătorilor. Politicile ar trebui să fie testate prin proiecte pilot și analize cost-beneficiu, iar rezultatele publicate pentru transparență.
„Dacă vrem să fim competitivi, deciziile trebuie să fie bazate pe dovezi — ancorate în cercetare și analize de impact, nu doar în opinie.”
Condusul în criză: Principiul Mario Andretti
A comparat antreprenoriatul cu a concura la limită:
„Dacă conduci prea confortabil, vei fi depășit. Dacă ești la limită, riști să derapezi într-o curbă bruscă.”
În 2008–09 ei au derapat — dar au supraviețuit. „Norocul și-a spus cuvântul,” a recunoscut. „Dacă nu treceam, nu am fi unde suntem azi.”
Lecția: risc controlat este inerent creșterii — complacența ucide campionii. Antreprenorii trebuie să evalueze riscurile, să asigure lichiditate și să mențină agilitatea operațională pentru a traversa turbulențe. Managerii trebuie să aibă planuri de continuitate, rezerve financiare și scenarii de criză bine definite.
Despre guvern: Laude pentru trecut, o rețetă pentru viitor
Fiind martor la toate guvernele lituaniene din ultimii 35 de ani, Narbutas a refuzat un atac politizat:
„Am devenit campioni în 20 de ani de UE — deci guvernele și mediul de afaceri împreună au făcut ceva bine.”
Dar pentru viitor, dorește strategia deasupra partidelor:
O instituție non-partizană care să elaboreze o strategie națională pe 20–30 de ani (viziune → strategie → execuție), dincolo de orizontul electoral. Aceasta ar oferi stabilitate și planificare pe termen lung, esențiale pentru proiecte mari de infrastructură și pentru atragerea investițiilor. O astfel de instituție ar trebui să includă experți independenți, reprezentanți ai industriei și mecanisme de monitorizare.
Un obiectiv cultural îndrăzneț: faceți din politică o profesie prestigioasă — astfel devine realist să creștem apoi prestigiul învățământului. Profesioniști buni în politică înseamnă politici publice mai bune și continuitate în implementare.
De ce Lituania poate încă învinge (și ce i-ar putea pune piedici)
De ce poate câștiga:
Un istoric de construire din penurie către calitate.
O cultură care poate alege să pivoteze de la mâini către minți + mașini. Aceasta implică recalificare și investiții în educație tehnică și digitală.
O economie pregătită să folosească linii de automatizare și capital intelectual împreună, pentru a genera valoare adăugată mai mare în lanțurile globale. Accesul la piața europeană și integrarea în lanțuri de aprovizionare ridică potențialul de creștere.
Ce i-ar putea pune piedici:
Lipsa forței de muncă fără o migrație pragmatică.
Reglementare bazată pe estetică, nu pe dovezi.
Subinvestiții în automatizare/R&D, lăsând productivitatea în urmă față de creșterea salarială.
Complacența după două decenii de recuperare.
„Noi obișnuiam să fim cei flămânzi. Acum trebuie să devenim cei inteligenți, automatizați. Aceasta e singura cale să rămânem campioni.”
Observație despre investiții și perspectivă
Pe scenă, Bernatonis a menționat o decizie majoră de investiție de €170 milioane legată de Lituania — prezentată ca un vot de încredere în viitorul țării. Narbutas a temperatat optimismul: optimiștii pot fi „sub-informați” dacă nu văd blocajele. Economia are nevoie de aflux de talente, un salt de productivitate și claritate politică pentru a transforma cheltuielile de capital în competitivitate durabilă. Exemple concrete ar include programe de formare în inginerie software, scheme de parteneriat universitate-industrie și politici fiscale care să stimuleze R&D. Deciziile mari de capital cer planificare pe ani, iar efectele se văd în cicluri, nu peste noapte.
Concluzii cheie (pentru investitori și factori de decizie)
Avantajul de cost s-a terminat → Concurați pe baza productivității (linii de automatizare) și a inteligenței (R&D/design/software).
Forța de muncă este constrângerea principală → Elaborați politici coerente de migrație și de atragere a talentelor.
Reglementați pe baza cercetării → Testați ipotezele (multiplicatori de ore suplimentare, schimbări în săptămâna de lucru) cu date de impact.
Instituționalizați strategia → O strategie economică non-partizană, pe termen lung menține impulsul dincolo de alegeri.
Îmbrățișați riscul controlat → Creșterea necesită operarea la limită, nu confortul.
Sursa: smarti
Comentarii