O lună cu tastatura retro Epomaker RT75 și TH26

O lună cu tastatura retro Epomaker și numpadul său independent: un duo care promite libertate în organizarea biroului, dar această libertate are un preț.

Sunt genul de utilizator care nu consideră numpadul un simplu element decorativ al tastaturii. Sigur, rândul numeric se află chiar deasupra literelor, dar când trebuie să introduc șiruri de cifre, vreau un cluster numeric dedicat, pe care să-l folosesc fără să privesc în jos. De aceea, de fiecare dată când trec la o tastatură mai compactă, apare aceeași întrebare: ce se întâmplă cu numpadul?

În ultima lună am folosit Epomaker RT75 și TH26 unul lângă celălalt. Primul este o tastatură mecanică 75%, cu estetică retro și mini ecran detașabil, iar al doilea este un numpad mecanic independent, echipat cu cinci taste macro și un buton rotativ. Pe hârtie, combinația promite majoritatea funcționalităților unei tastaturi full-size într-un format mult mai flexibil.

Bineînțeles, cele două produse nu sunt jumătățile unei tastaturi split. Fiecare are propria baterie, propriile opțiuni de conectivitate și propriile setări și poate fi cumpărat și folosit separat. Această independență este, totodată, principalul atu al setup-ului și sursa unor mici bătăi de cap.

Asta ne aduce la întrebarea centrală a acestei recenzii: dacă folosești numpadul la fel de mult ca mine, ce îți oferă în practică o tastatură compactă alături de un numpad separat și ce nu îți oferă o tastatură full-size tradițională?

Specificații-cheie, înainte de a ajunge la taste

RT75: atmosferă de PC vintage, fără timpul de pornire al Windows 98

În culoarea Retro White, RT75 își declară intențiile din momentul în care o scoți din cutie. Șasiul crem, capacele deschise la culoare și accentele verde-oliv de pe Esc și Enter trimit imediat la nostalgia PC-urilor clasice. Micul ecran din partea superioară completează aspectul: parcă cineva ar fi băgat un monitor CRT vechi la spălat și acesta s-ar fi micșorat.

Ce face acest design să funcționeze, pentru mine, este coerența lui. Ecranul nu pare un gimmick pus aleatoriu pe carcasă doar pentru a umple fișa tehnică, ci contribuie efectiv la personalitatea tastaturii. Chiar și cu RGB-ul oprit complet, RT75 nu-și pierde identitatea vizuală.

Bineînțeles, gusturile personale contează enorm. Dacă preferi carcase minimaliste, discrete sau un setup complet negru, paleta cromatică și accentele RT75 s-ar putea să nu se potrivească spațiului tău. Aceasta nu este o tastatură făcută să dispară în fundal.

Șasiul este realizat din plastic ABS lucios, care contrastează plăcut cu textura mată a capacelor de taste. Deși arată bine, nu confunda greutatea tastaturii cu prezența unui cadru din aluminiu. RT75 cântărește aproximativ 1.165 de grame — excelent pentru stabilitate pe birou, mai puțin ideal dacă vrei să o porți zilnic în rucsac. Pe scurt, este o tastatură care și-a redus formatul, nu și greutatea.

Un detaliu practic de design care merită apreciat este compartimentul dedicat dongle-ului, aflat sub tastatură. Receptoarele wireless mici au un talent aparte de a dispărea, iar un slot în care să-l ascunzi este mai util în viața de zi cu zi decât pare într-o fișă tehnică.

Layout: ce a dispărut și ce a rămas, din fericire

RT75 păstrează rândul de funcții (F), tastele săgeată dedicate și câteva taste de navigare. Tranziția de la o tastatură full-size este, astfel, mult mai puțin abruptă decât trecerea directă la un model ultra-compact de 60% sau 65%.

Pentru scris și editare, săgețile dedicate contează. Accesul direct la rândul F înseamnă și că nu trebuie să memorezi combinații noi pentru scurtăturile uzuale de sistem. Compromisul este un cluster de navigare condensat, în care unele taste nu mai sunt poziționate ca pe un layout tradițional.

Logica unui layout 75% este simplă: reduci lățimea fără să pierzi tastele cel mai des folosite. Pentru un utilizator ca mine, însă, lipsa numpadului lasă un gol real. Aici intervine TH26.

Merită reținut că „75%” nu înseamnă automat că amprenta finală pe birou va fi mică. Când adaugi un al doilea dispozitiv, trebuie să iei în calcul spațiul ocupat de ambele — un aspect la care voi reveni imediat.

TH26: un numpad care își tratează serios rolul

La prima vedere, TH26 este un numpad alb, curat, cu legende colorate și un buton argintiu. Vizual, aparține unei familii de design diferite față de RT75. Nu se bat cap în cap atunci când sunt alăturate, dar nu te aștepta să pară două piese create din același set.

Clusterul numeric principal urmează un layout familiar și păstrează tastele de dimensiune completă 0, + și Enter. În stânga se află o coloană separată cu cinci taste macro, încununată de un buton rotativ metalic.

Funcțiile suplimentare explică de ce TH26 este mai lat decât un numpad de bază. La aproximativ 12 cm lățime, ai nevoie de spațiu dedicat pe birou. Greutatea de 450 g confirmă, la rândul ei, că nu este un accesoriu de buzunar.

Pentru mine, clusterul numeric este motivul principal pentru care folosesc dispozitivul, iar coloana macro și butonul rotativ sunt bonusuri binevenite, care îi cresc utilitatea. Mai important, pentru că RT75 nu are un control de volum dedicat — o funcție pe care o folosesc frecvent — TH26 a completat o piesă importantă din puzzle-ul fluxului meu de lucru zilnic.

Dacă vrei doar introducere numerică de bază, vei plăti parțial pentru funcții pe care s-ar putea să le folosești rar. De exemplu, acesta vine preconfigurat cu scurtături utile precum Copiere și Lipire, iar pentru unii tocmai asta poate fi motivul de a alege TH26 în locul unui numpad generic. Totuși, pentru că memoria mea musculară este bine ancorată în scurtăturile standard, nu am integrat activ tastele macro în rutina zilnică. Deocamdată, au funcționat mai degrabă ca suport moral.

Ecranul RT75: patru taste în plus sau un mic televizor?

Ecranul TFT de 1,54 inchi este, fără îndoială, elementul care atrage toate privirile la RT75. Poate afișa ora, starea conexiunii, imagini personalizate și GIF-uri animate, servind atât drept hub de informații, cât și drept punct focal pe birou.

Cred însă că cea mai inspirată decizie a Epomaker a fost să facă ecranul opțional. Poți scoate modulul de afișare și monta în locul său patru switch-uri standard și capace de taste. Alegerea îți aparține: vrei informații de sistem și animații sau patru taste programabile suplimentare?

Această flexibilitate contează, fiindcă ceea ce te entuziasmează în prima zi nu este neapărat și ce te ajută după șase luni. Te poți distra cu un GIF în buclă timp de câteva săptămâni, înainte să decizi că patru taste de navigare sau macro sunt mai practice. RT75 îți permite să te răzgândești.

Totuși, nu lua ecranul prea în serios. Dimensiunea sa este potrivită pentru informații rapide și pentru efectul estetic. Nimeni nu va deschide un tabel Excel pe el — și, oricum, jumătate din timp nici monitorul principal nu pare suficient de mare pentru asta.

Încărcarea imaginilor și GIF-urilor personalizate necesită conectarea tastaturii prin cablu și folosirea software-ului Epomaker, iar viteza de transfer depinde de dimensiunea fișierelor. De asemenea, „modular” nu înseamnă aici un ecosistem extins de accesorii: opțiunile se rezumă strict la ecran sau la cele patru taste.

Așadar, întrebarea de un milion: îmi place, de fapt, ecranul? Vizual, este încântător și chiar m-am bucurat de el în primele zile. Pe parcurs, însă, am ajuns să-l văd ca pe un spoiler uriaș montat pe o mașină care nu trece de 30 km/h în oraș. În practică, informațiile afișate nu sunt atât de utile. Ceasul, care ocupă cel mai mult spațiu, există deja pe monitor, iar comutatoarele precum trecerea între modurile Windows și Mac nu sunt funcții pe care le schimbi din mers. Mai rău, indicatorul de baterie nu a funcționat corect pe unitatea mea și a rămas blocat permanent pe o pictogramă statică. În plus, ecranul rămâne aprins constant, fără un comutator intern care să-l oprească, ceea ce consumă mai repede bateria. În cele din urmă, am decis să-l înlocuiesc cu cele patru taste fizice, care chiar își fac treaba.

Switch-urile Creamy Jade: elementul comun

Atât RT75, cât și TH26 au venit echipate cu switch-uri Epomaker Creamy Jade. Pentru că ambele dispozitive folosesc același switch linear, senzația de bază la tastare rămâne consecventă atunci când mâna se mută de la tastatură la numpad.

În cazul unui switch linear, cursa este fluidă, fără un bump tactil care să marcheze actuația. Dacă ești obișnuit cu switch-uri tactile, ține minte: linear nu înseamnă neapărat mai bun, ci doar un alt tip de feedback.

Conform specificațiilor, switch-urile Creamy Jade au o forță de actuație de aproximativ 45 gf, un punct de actuație la 2,0 mm, o cursă totală de 3,6 mm și o forță la bottom-out de circa 50 gf.

Pe românește, nu trebuie să apeși tastele până la capăt pentru ca apăsarea să fie înregistrată, deși majoritatea dintre noi ajungem natural la bottom-out atunci când tastăm repede. Switch-urile vin și lubrifiate din fabrică, pentru a reduce frecarea și a face cursa mai fluidă — un avantaj important pentru cei care vor o experiență plăcută din prima, fără să-și petreacă weekendul ungând zeci de switch-uri.

Un detaliu crucial: switch-urile Creamy Jade nu sunt silențioase. Faptul că nu au un mecanism clicky nu înseamnă că nu produc zgomot; impactul tijei la bottom-out și revenirea acesteia generează în continuare un profil sonor distinct.

Epomaker oferă RT75 și cu switch-uri Crystal Silent Tactile, care oferă o senzație și un profil acustic complet diferite față de varianta testată de mine. Experiența mea nu trebuie, așadar, generalizată la acel model.

Spumă, garnituri și plăci: de ce numele switch-urilor nu spun totul

Ambele dispozitive folosesc o structură de tip gasket-mount, combinată cu o placă din policarbonat. Într-un design gasket-mount, placa pe care sunt montate switch-urile se sprijină pe benzi compresibile, în loc să fie fixată rigid în carcasă, ceea ce ajută la absorbția impactului și la izolarea vibrațiilor.

La interior, RT75 are șase straturi de materiale pentru amortizarea sunetului, în timp ce TH26 folosește patru. Aceste straturi lucrează împreună pentru a reduce ping-ul carcasei și pentru a modela profilul acustic.

Totuși, numărul straturilor de spumă nu trebuie tratat ca numărul de camere al unui telefon: mai mult nu înseamnă automat mai bine. Șase straturi nu sunt neapărat superioare la patru; contează mult mai mult felul în care componentele interacționează decât simpla lor numărare.

La fel, „gasket-mount” nu garantează că tastele se vor simți moi ca o saltea elastică sub degete. Gradul de comprimare al straturilor, spațiul intern și designul plăcii stabilesc cât flex vei simți în realitate. O tastatură poate avea montare pe garnituri și, totuși, o senzație relativ fermă la tastare.

Chiar și cu switch-uri identice, cele două dispozitive nu sună la fel. Volumul camerei interne, geometria carcasei și straturile de amortizare diferă între o placă 75% și un numpad compact, așa că obții o senzație mecanică similară, dar nuanțe acustice ușor diferite.

Și tastele mari sunt o parte esențială a ecuației. Taste precum Space și Enter pe RT75, alături de 0, + și Enter pe TH26, depind mult de stabilizatoare. Nu este suficient ca tastele cu litere să sune plăcut; un dispozitiv mecanic bun trebuie să țină sub control și zgomotul produs de tastele mari.

Capacele de taste: construcție solidă, iluminare mai degrabă decorativă

Epomaker a echipat ambele produse cu capace de taste PBT, profil Cherry. Profilul Cherry este familiar și confortabil pentru oricine a folosit tastaturi mecanice standard.

Plasticul PBT este o alegere bună pentru rezistența la luciu în timp, deși materialul în sine nu definește calitatea capacelor: grosimea pereților, precizia matriței și metoda de imprimare a legendelor contează la fel de mult. Ambele modele folosesc legende dye-sublimated.

Limitarea practică este că legendele nu sunt translucide. Atât pe RT75, cât și pe TH26, iluminarea RGB luminează în jurul și între taste, nu caracterele propriu-zise.

Așadar, dacă te bazezi pe iluminarea din spate pentru a citi legendele în întuneric, ține cont de această limitare. Aici, RGB-ul este pentru atmosferă, nu pentru a te ajuta să găsești un simbol pe care încă nu l-ai memorat.

Ergonomie: libertate pe orizontală, limite pe verticală

Cel mai mare avantaj al acestui setup din două piese este libertatea totală de poziționare a numpadului. Poți centra tastatura în fața corpului și plasa TH26 oriunde ți se pare natural — inclusiv în stânga, deși tastarea rapidă cu mâna stângă, dacă ești dreptaci, necesită destul exercițiu.

Libertatea de amplasare nu înseamnă însă și libertate de ajustare. RT75 are un unghi fix de tastare de 5,8 grade, iar TH26 stă la un unghi fix de 7 grade; niciunul nu include picioare rabatabile pentru reglarea înclinației.

Această mică diferență de unghi îți amintește că nu sunt două piese gemene din același kit. Majoritatea utilizatorilor nu vor avea probleme, însă dacă ești atent la uniformitatea înălțimii și a înclinării perifericelor, o vei observa.

În cele din urmă, confortul pe termen lung depinde în continuare de înălțimea biroului și a scaunului, de distanța până la tastatură și de poziția încheieturilor. Un suport pentru încheieturi poate ajuta, dar nu înlocuiește ergonomia corectă a biroului.

Conectivitate: completă, dar administrată separat

Ambele unități oferă conectivitate tri-mod: USB-C, wireless 2,4 GHz prin dongle și Bluetooth. Versatilitatea îți permite să alegi metoda de conectare în funcție de setup și de fluxul de lucru.

Pentru gaming sau utilizare staționară la birou, conexiunea prin cablu sau wireless 2,4 GHz sunt alegerile logice, în timp ce Bluetooth este foarte bun pentru comutarea între mai multe dispozitive. TH26 are un comutator fizic cu trei poziții pentru selectarea modului de conectare, astfel că starea acestuia este clară dintr-o privire.

Ambele funcționează la o rată de interogare de 1000 Hz în modurile cablat și 2,4 GHz, respectiv la 125 Hz pe Bluetooth. Reține că 1000 Hz nu înseamnă automat o latență end-to-end de 1 ms; valoarea indică doar cât de des dispozitivul raportează către PC, iar scanarea matricei și procesarea semnalului influențează timpii reali de răspuns.

Deși RT75 este mai mult decât capabilă pentru un mix de lucru zilnic și gaming casual, switch-urile sale mecanice nu oferă puncte de actuație reglabile sau funcții Rapid Trigger, întâlnite pe tastaturile magnetice Hall-effect. Dacă esports-ul competitiv este singura ta prioritate, ar trebui să cauți în altă parte.

Când le folosești wireless în același timp, nu te aștepta la un receptor unificat. Fiecare dispozitiv folosește propriul dongle, astfel că modul 2,4 GHz pentru ambele va ocupa două porturi USB. Eu am folosit majoritatea timpului Bluetooth pentru amândouă și nu am avut niciun drop: conexiunea a rămas stabilă și receptivă pe întreaga durată a lunii.

Software: acolo unde funcțiile suplimentare trebuie să-și justifice locul

Pentru RT75, software-ul dedicat Epomaker gestionează remaparea tastelor, macro-urile, efectele de iluminare și încărcarea graficelor personalizate pe ecran, iar ajustările de zi cu zi pot fi făcute și prin scurtături onboard.

Pe TH26, programabilitatea este și mai importantă. Acesta suportă VIA pentru remaparea avansată a tastelor și crearea de macro-uri — necesitând încărcarea fișierului JSON al dispozitivului — alături de Epomaker Hub, ca alternativă.

Pentru fluxuri editoriale și de birou, atribuirea unor acțiuni repetitive precum Copiere, Lipire, Anulează sau scurtături specifice aplicațiilor pe coloana macro are mult sens. Aceeași logică se aplică și suitelor de editare foto și video.

Butonul rotativ poate fi rotit și apăsat. Din cutie, controlul volumului este cea mai directă și satisfăcătoare utilizare, iar funcțiile mai specializate depind de felul în care îl programezi. Nu te aștepta însă să devină automat un control contextual în toate aplicațiile creative fără configurare manuală.

Din experiența mea, configurarea câtorva scurtături simple, folosite zilnic, este mai bună decât programarea a cinci straturi complexe pe care nu le vei ține minte. Nimeni nu vrea să păstreze un bilețel cu instrucțiuni lipit pe monitor doar ca să-și folosească numpadul.

Autonomie: două capacități, două responsabilități

RT75 are o baterie de 5.000 mAh, în timp ce TH26 folosește un acumulator de 2.000 mAh. Cifrele brute spun însă doar o parte din poveste.

Utilizarea ecranului, luminozitatea RGB, modul de conectare, numărul de ore active pe zi și timerele de repaus influențează semnificativ consumul real. Fără controlul acestor variabile, promisiunea unui număr exact de zile sau săptămâni pentru o încărcare nu ar fi realistă.

Ce se schimbă definitiv în acest setup este gestionarea bateriei: ai două dispozitive separate de încărcat. Independența TH26 îți oferă libertate de layout, dar înseamnă și un cablu de alimentare în plus. Numpadul a fost detașat de tastatură, nu și de încărcător.

În luna petrecută cu această pereche, RT75 a rămas fără baterie de câteva ori. Desigur, a fost folosită mult mai intens, dar cu RGB-ul oprit mă așteptam la o autonomie vizibil mai bună. Aproximativ o dată pe săptămână, bateria se epuiza brusc. De ce „brusc”? Pentru că micul ecran nu indica corect nivelul bateriei, iar tastatura însăși afișa rareori un avertisment de baterie scăzută. Chiar și meniul Bluetooth din Windows arăta uneori peste 30%, numai ca RT75 să contrazică acel număr și să se oprească complet. Abia când devenea total nereceptivă îmi dădeam seama că avea nevoie de energie. Din fericire, conectarea cablului USB-C o readuce la viață, iar viteza de încărcare este surprinzător de bună pentru o baterie de 5.000 mAh.

Pe de altă parte, TH26 a avut o autonomie excelentă. Este adevărat că am apăsat tastele sale mult mai rar, dar, neavând un mini ecran care să consume energie, a durat aproape o lună până să văd avertismentul de baterie scăzută: un LED roșu sub tasta Fn. Companionul mai mic a depășit clar tastatura principală la capitolul gestionare a energiei.

Economisesc cu adevărat spațiu pe birou?

Să fim sinceri cu calculele. RT75 măsoară 35,2 cm în lățime, iar TH26 mai adaugă 12,1 cm. Așezate una lângă alta, fără spațiu între ele, ajung la o lățime combinată de 47,3 cm.

Dacă le lași pe amândouă alăturate toată ziua, nu poți numi acest setup unul care economisește spațiu doar pentru că tastatura principală este 75%. Adaugă o distanță confortabilă între ele și ajungi, de fapt, să ocupi mai mult spațiu pe orizontală decât cu o tastatură full-size standard.

Adevăratul avantaj nu este economia de spațiu, ci flexibilitatea layout-ului. Poți roti separat numpadul, îl poți muta mai departe pentru a face loc mouse-ului, îl poți pune în stânga sau îl poți ascunde în sertar când scrii ori te joci. Sunt avantaje reale, dar valoarea lor practică depinde în totalitate de cât de des le vei folosi pe parcursul zilei.

Pentru cineva ca mine, care se bazează pe numpad, comparația corectă este cu o tastatură full-size tradițională. Dacă numpadul va rămâne permanent lipit de partea dreaptă a tastaturii, plătești pentru o flexibilitate teoretică, nu pentru un avantaj de care beneficiezi cu adevărat.

Raportul calitate-preț: trei decizii separate de cumpărare

Cumpărarea RT75, cumpărarea TH26 și cumpărarea ambelor împreună sunt trei decizii distincte:

• RT75 de una singură are sens dacă vrei un layout 75%, un stil retro reușit, switch-uri lineare fluide și un mini ecran interschimbabil. Nu ai nevoie de TH26 pentru ca tastatura să fie completă; dacă numpadul nu te interesează, RT75 funcționează foarte bine pe cont propriu.

• TH26 de unul singur nu este legat de RT75. Poate sta lângă orice tastatură compactă pe care o ai deja, adăugând un cluster numeric dedicat, macro-uri și un control de volum. Dacă introduci cifre doar ocazional, probabil este exagerat; dacă lucrezi permanent în foi de calcul sau te bazezi pe scurtături repetitive, își poate justifica ușor locul.

• Cumpărarea ambelor împreună presupune compararea prețului total cu cel al unei tastaturi full-size high-end. Listate la aproximativ 110$ pentru RT75 și 45$ pentru TH26 în magazinul Epomaker, cele două costă în jur de 155$ înainte de prețurile regionale, transport sau reducerile sezoniere.

Un argument solid de valoare pe termen lung pentru ambele este funcția hot-swap. Poți scoate și înlocui switch-uri mecanice compatibile fără fier de lipit, fie pentru a încerca o altă senzație la tastare, fie pentru a repara peste ani un switch defect. Reține însă că acest lucru se aplică switch-urilor mecanice standard, nu celor optice sau magnetice.

Verdict final: pentru cine este, de fapt, această combinație?

Luata separat, Epomaker RT75 este o tastatură cu mult caracter. Layout-ul practic 75%, switch-urile lineare Creamy Jade, capacele PBT, conectivitatea tri-mod și modulul de ecran interschimbabil formează un pachet atractiv. Pe de altă parte, unghiul fix, greutatea, legendele netranslucide și comportamentul ciudat al bateriei, cu ecranul montat, sunt compromisuri pe care trebuie să le iei în calcul înainte de achiziție.

Epomaker TH26 este construit pentru un public mai specific: utilizatori care își doresc un numpad independent și pot valorifica coloana macro și butonul rotativ. Programabilitatea completă prin VIA și switch-urile hot-swap îl ridică peste numpadurile de birou obișnuite.

Împreună, principalul lor atu este libertatea ergonomică și spațială, obținută în schimbul unui cost total mai mare, al administrării a două baterii și două conexiuni wireless, precum și al unei mici nepotriviri de stil și unghi de tastare.

Dacă știi deja că numpadul va rămâne permanent lipit de marginea dreaptă a tastaturii, o tastatură mecanică full-size tradițională rămâne opțiunea mai simplă și mai logică. Dar dacă detașarea numpadului îți îmbunătățește fluxul de lucru la birou sau dacă refuzi să renunți la tastaturile compacte doar fiindcă ai nevoie de un cluster numeric, RT75 și TH26 formează un duo convingător.

Pentru mine, asocierea celor două a pornit de la o dilemă simplă și practică: iubesc tastaturile compacte, dar refuz să renunț la numpad. Epomaker mi-a oferit o cale de a le avea pe ambele și, în ciuda unor ciudățenii, chiar m-am bucurat de experiență.