3 Minute
Imaginile spațiale realizate de Telescopul Spațial James Webb de obicei opresc oamenii din drum dintr-un motiv simplu: par ireale. Dar de această dată, povestea reală este chiar mai amplă decât imaginea însăși. Astronomii au folosit Webb pentru a produce cea mai detaliată vedere de până acum a rețelei cosmice, imensa rețea de materie întunecată, gaz și filamente care leagă galaxiile și roiurile între ele în întregul univers.
Această structură vastă nu este o teorie abstractă care stă liniștită în lucrările de astronomie. Este scheletul ascuns al cosmosului, structura care a modelat locurile în care s-au format galaxiile, felul în care au evoluat și modul în care materia s-a adunat de-a lungul miliardelor de ani. Cercetători de la Universitatea din California, Riverside (UCR) și Observatoarele Carnegie au folosit sensibilitatea extraordinară a lui Webb pentru a privi înapoi într-o perioadă când universul avea doar câteva sute de milioane de ani, pătrunzând în teritorii pe care instrumentele anterioare abia le puteau atinge.
Aici intervine cu adevărat descoperirea. Ceea ce odinioară părea o singură structură estompată se descompune acum într-un peisaj mult mai bogat, cu detalii fine devenind brusc vizibile. Potrivit lui Bahram Mobasher, profesor la Universitatea din California, Riverside și unul dintre investigatori, saltul în adâncime și rezoluție este suficient de dramatic pentru a dezvălui caracteristici care, în observațiile precedente, erau practic estompate.
Webb le oferă astronomilor ceva ce și-au dorit de ani: o modalitate de a urmări relația dintre galaxii și structurile mai mari din jurul lor de-a lungul timpului cosmic. În loc să analizeze sisteme izolate, cercetătorii pot acum urmări cum se comportă galaxiile în interiorul roiurilor și de-a lungul drumurilor filamentare care se întind prin univers, din istoria sa timpurie până la cosmosul apropiat.
Cum arată universul când neclaritatea dispare
Autorul principal Hossein Hatamnia spune că rezultatele deschid calea pentru studiul evoluției galaxiilor în interiorul acestor structuri la scară mare din momentul în care universul avea aproximativ un miliard de ani și până în epoca prezentă. Acest lucru contează pentru că galaxiile nu cresc izolat. Ele sunt modelate de mediul înconjurător, de densitatea materiei din jur și de rețeaua invizibilă care direcționează materialul dintr-o regiune a spațiului în alta.
În termeni practici, această nouă hartă a rețelei cosmice îi ajută pe oamenii de știință să testeze idei de mult timp despre modul în care universul s-a asamblat. Materia întunecată rămâne nevăzută direct, însă atracția ei gravitațională lasă amprente asupra aranjamentului materiei vizibile. Prin cartografierea acestor modele cu o precizie mai mare, astronomii pot rafina modelele de evoluție cosmică și pot înțelege mai bine cum a ajuns universul de azi să arate astfel.
Telescopul Spațial James Webb a fost construit pentru a privi adânc în universul timpuriu, iar acest rezultat arată exact de ce această capacitate este importantă. Imaginile frumoase pot atrage întâi titlurile. E de înțeles. Dar sub spectacolul vizual, Webb redesenează în liniște una dintre cele mai importante hărți din astronomia modernă.
Lasă un Comentariu