6 Minute
Strategie nouă pentru prevenirea recidivei cancerului de sân
Recidiva cancerului de sân rămâne un obstacol major în oncologie: se estimează că aproape 30% dintre pacienții la care boala primară a fost controlată vor experimenta o recidivă, această problemă contribuind la aproximativ 685.000 de decese anual la nivel mondial. Cercetătorii de la Universitatea Pennsylvania prezintă o intervenție promițătoare ce vizează direct celulele tumorale latente (DTC) care pot persista în măduva osoasă și alte țesuturi după tratamentul inițial. În loc să se bazeze doar pe monitorizarea semnelor de recidivă, această strategie utilizează medicamente specifice pentru a elimina celulele considerate responsabile de apariția metastazelor viitoare.
Context științific: ce sunt celulele tumorale latente și de ce sunt importante
Celulele tumorale latente sunt celule canceroase care s-au desprins de tumora primară, au migrat către zone îndepărtate precum măduva osoasă și au intrat într-o stare de repaus sau diviziune foarte lentă. În această stare quiescentă, ele devin dificil de detectat atât de către sistemul imunitar, cât și de terapiile care atacă celulele ce se divid rapid. Fiind capabile să supraviețuiască luni sau ani până la reactivare și generare de metastaze, aceste DTC sunt considerate cauza principală a multor recidive tardive.
Îngrijirea standard după tratamentul cancerului de sân implică de obicei investigații imagistice programate și monitorizarea biomarkerilor pentru depistarea precoce a recidivei. Totuși, monitorizarea nu poate preveni recidiva odată ce celulele latente reintră în ciclul celular. Țintirea mecanismelor biologice ale DTC — de exemplu, prin întreruperea căilor de supraviețuire sau a semnalizării microambientale care menține starea de latență — reprezintă o strategie preventivă menită să reducă incidența recidivei metastatice.
Proiectul studiului, medicamente testate și rezultate principale
Echipa de la Universitatea Pennsylvania a combinat experimente pe șoareci cu un studiu clinic de fază incipientă pentru a testa dacă două medicamente existente pot elimina DTC și reduce riscul de recidivă. Medicamentele folosite au fost hidroxiclorochina, un inhibitor al autofagiei folosit în mod obișnuit în boli autoimune, și everolimus, un inhibitor al căii de semnalizare mTOR deja utilizat în oncologie. Modelele preclinice pe șoareci au permis validarea țintelor și explorarea mecanismelor înaintea testării pe pacienți umani.
În componenta clinică, cercetătorii au înscris 51 de persoane tratate anterior pentru cancer de sân, confirmate cu DTC prezente. Administrate separat, fie hidroxiclorochina, fie everolimus, au redus semnificativ celulele latente detectabile la mulți pacienți — eliminând până la 80% dintre DTC în anumite cazuri. Când au fost combinate, cele două medicamente au eliminat aproximativ 87% dintre DTC detectabile în întreg grupul. Remarcabil, în subgrupul care a primit regimul combinat, niciun participant nu a dezvoltat cancer detectabil clinic în următorii trei ani de urmărire; grupurile cu un singur medicament au prezentat o supraviețuire fără cancer de 92–93% în același interval.
Experimentele paralele pe animale au confirmat aceste efecte benefice și au adus detalii mecanistice: medicamentele par să exploateze vulnerabilități specifice celulelor latente — diferite de cele ale tumorilor active. De exemplu, inhibarea autofagiei privează celulele „adormite” de un mecanism esențial de supraviețuire, iar blocarea mTOR interferează cu rețelele de semnalizare care sprijină persistența celulelor în nișe protective precum măduva osoasă.
Implicații, limitări și pași următori
Rezultatele sugerează o posibilă schimbare a paradigmei de tratament post-terapeutic: de la monitorizare la eliminarea activă a bolii minime reziduale. Dacă studii viitoare de amploare vor confirma aceste descoperiri, eradicarea selectivă a DTC ar putea deveni parte a terapiei adjuvante sau de menținere, cu scopul de a preveni metastazarea și de a reduce mortalitatea provocată de cancerul de sân.
Totuși, dovezile actuale provin dintr-un studiu de dimensiuni reduse și din modele preclinice. Sunt necesare studii randomizate, pe grupuri mai mari, pentru a verifica eficacitatea, a ajusta schemele de administrare și a identifica categoriile de pacienți care beneficiază cel mai mult. Siguranța și tolerabilitatea pe termen lung sunt, de asemenea, elemente esențiale: atât hidroxiclorochina, cât și everolimus au profile cunoscute de efecte adverse — incluzând modificări imune, efecte metabolice și toxicități specifice unor organe — ce trebuie atent echilibrate la pacienții aflați altfel în remisie.
Cercetătorii trebuie să dezvolte biomarkeri de încredere pentru detectarea și eliminarea DTC, să optimizeze combinațiile și secvențierea medicamentelor și să evalueze indicatori pe termen lung precum supraviețuirea generală și calitatea vieții. Dacă terapia țintită pe DTC se va dovedi eficientă și sigură, abordarea ar putea schimba strategia de prevenire a recidivei metastatice nu doar în cancerul de sân, ci și în alte tumori solide unde celulele latente joacă un rol important.
Opinia expertului
Dr. Caroline Kim, oncolog clinician și cercetător fără legătură directă cu studiul, a comentat: „Țintirea celulelor tumorale latente rezolvă o zonă oarbă esențială în tratamentul actual al cancerului. Studiul Universității Pennsylvania demonstrează că medicamente existente pot fi utilizate pentru a elimina boala reziduală minimă. Totuși, este nevoie de studii de fază 2 și 3 atent proiectate pentru a confirma beneficiul, a evalua siguranța pe termen lung și a identifica pacienții ce vor avea cel mai mult de câștigat din această abordare.”
Contextul cercetării și publicare
Aceste rezultate se integrează într-un domeniu în creștere care caracterizează programele moleculare ce permit latența și supraviețuirea celulelor canceroase reziduale, subliniind importanța microambientului tumoral în menținerea acestui status. Cercetătorii au publicat datele și interpretările lor în Nature Medicine, unde prezintă atât rezultatele clinice, cât și studiile mecanistice ce leagă autofagia și semnalizarea mTOR de persistența DTC.
Concluzie
Țintirea celulelor tumorale latente reprezintă o cale promițătoare pentru reducerea recidivei cancerului de sân. Datele umane din fază incipientă, susținute de studii pe animale, arată că medicamente reutilizate ca hidroxiclorochina și everolimus pot reduce substanțial DTC și ar putea scădea riscul de recidivă. Chiar dacă rezultatele inițiale sunt încurajatoare, sunt necesare studii randomizate mai ample și urmărire pe termen lung pentru ca strategiile țintite DTC să devină practică standard în prevenirea cancerului de sân metastazic.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu